După ce Preotul a fost instiintat la biserică sau telefonic la nr de tel : 01634260864, se fixează cu firma de pompe funebre, data şi
ora înmormântării.
Pentru slujba Înmormântării sunt necesare:
• certificatul de deces
• un parastas (colac sau paine impletita)
• colivă de grau
• lumânare cu prosop pentru preot și dascal si pomelnic cu cei adormiti (morti)
• icoana de pus pe pieptul raposatului, vin liturgic, catuie, carbuni, tamaie si cateva lumânări pentru cei prezenți (se pot achizitiona si de la Biserica)
Va instiintam ca Parohia noastra se supune canonic si bisericesc Patriarhiei Ortodoxe Romane, iar juridic si financiar se conduce dupa legile statului german.De
aceea, ca sa nu fim inafara legii, s-a infiintat Vereinul cu specific religios,” Maria Schutzmantel ” e.V.
Pentru ca statul roman sau german, nu sprijina
in nici un fel Biserica noastra, serviciile religioase divine savarsite de catre Preotul Paroh si toate activitatile pe care Parohia-Bielefeld le desfasoara, sunt sustinute financiar doar
de catre credinciosi. Drept urmare, contributia financiara atribuita acestui eveniment este prevazuta in scopul sustinerii, existentei si functionarii Bisericii "Acoperamantul Maicii Domnului"
Bielefeld
Invataturi
Biserica Ortodoxă ne învaţă că moartea este despărţirea sufletului de trup. Sfânta Scriptură (Biblia) arată că atunci când “omul merge la locaşul său de veci”, trupul
trebuie “să se întoarcă în pământul din care a fost luat, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat” (Eccleziastul 12, 7).
Moartea unuia dintre creştini, este, fireşte, prilej de îndurerare şi de întristare. Când se întâmplă decesul, familia trebuie să anunţe preotul parohiei din care
decedatul face parte, solicitând slujitorului bisericesc toate informaţiile necesare. Nu ne vom ocupa aici de problemele socio-administrative care angajează alte instituţii (oficiul stării civile,
medicul specialist în eliberarea documentului de constatare a decesului, firma de pompe funebre, administraţia cimitirului etc.), ci numai de aspectele în care Biserica şi slujitorii săi sunt
implicaţi.
Preotul este cea mai autorizată persoană la care membrii familiei trebuie să apeleze. Astfel şi preotul îşi ia măsurile cuvenite pentru a împlini cum se cuvine slujbele
de pomenire şi înmormântare. Când un creştin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de derută, întrucât apar păreri şi tradiţii diferite în legătură cu datinile ce înconjoară
ceremonia înmormântării. Pentru a evita atât confuziile, dar şi superstiţiile şi datinile fără sens, ori care nu au legătură cu credinţa creştină ortodoxă, este bine să luați legătura cu preotul.
De ce se face colivă pentru pomenirea morților?
Coliva este o ofrandă făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau cu zahăr, și amestecat cu nucă și diferite mirodenii. Ea simbolizează nemurirea sufletelor noastre,
după trecerea din această viață, după cum am văzut că ne încredințează Însuși Domnul. Grăunțele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere înseamnă credința și nădejdea că sufletul celui ce a
murit va avea o viață dulce și plăcută, dincolo de mormânt. Zahărul și mierea întrebuințate în colivă simbolizează faptul că pentru toți creștinii ortodocși și pioși va sosi un timp de
dulceață și fericire.
Unul dintre darurile necesare la slujba de inmormantare este coliva, făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, ce închipuie însuşi trupul mortului,
deoarece hrana principală a trupului omenesc e grâul. Ea este, totodată, o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi în înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul Însuşi le-a
înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc
mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan XII, 24 şi I Corinteni XV, 36). Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă
virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi, ori dulceaţa vieţii celei veşnice, pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. În vechime existau rugăciuni sau chiar rânduieli speciale pentru
binecuvântarea colivei folosite la slujbele funebre.
Istoricul acestei ofrande vine încă din secolul al IV-lea, din timpul când a trăit Sfântul Teodor Tiron, în timpul împăraților Maximian și Maximin. Prăznuirea lui
se face la 17 februarie, iar în prima sâmbătă din Postul
Mare se face pomenire de minunea colivei, pe care a făcut-o la 50 de ani după moarte. Trecând acest timp de la moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind
să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a
Postului Mare. Sfântul Teodor Tiron, apărându-i în vis Arhiepiscopului Constantinopolului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimeni nimic din piață, ci mai degrabă
să mănânce grâu fiert cu miere: colivă. În amintirea acestei întâmplări minunate, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește anual pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă a Postului Mare.
Vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, după rugăciunea amvonului se cântă Canonul Sfântului Mare Mucenic Teodor, compus de Sfântul Ioan Damaschin. După
aceasta, se sfințește coliva și se împarte credincioșilor. Această sărbătoare a Sfântului Mare Mucenic Teodor, din prima sâmbătă a Postului Mare, a fost rânduită pe vremea Patriarhului Nectarie al
Constantinopolului (381-397).
Așadar, coliva este o ofrandă făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau cu zahăr, și amestecat cu nucă și diferite mirodenii. Ea simbolizează nemurirea sufletelor
noastre, după trecerea din această viață, după cum am văzut că ne încredințează Însuși Domnul. Grăunțele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere înseamnă credința și nădejdea că sufletul celui
ce a murit va avea o viață dulce și plăcută, dincolo de mormânt. Zahărul și mierea întrebuințate în colivă simbolizează faptul că pentru toți creștinii ortodocși și pioși va sosi un timp de
dulceață și fericire. Astfel, coliva este expresia vizibilă a credinței viilor în nemurirea celor adormiți, în reînvierea lor și viața lor de fericire veșnică pe care o vor obține prin intermedierea
Domnului Hristos, care a acordat tuturor credincioșilor Săi invierea si viata vesnica.
(Nicodim Măndiță, Înmormântarea și parastasele cuvenite, Editura Agapis, București, 2000, pp. 46-47)
Druckversion 